DECLINUL REŢELELOR SOCIALE

În acest articol dorim să reproducem câteva părţi importante din articolul jurnalistului Ian Bogost, publicat în The Atlantic, fragmente ce descriu foarte bine spiritul proiectului nostru.

Conform lui Ian Bogost, în articolul său emblematic, intitulat ”Vremea reţelelor sociale se apropie de sfârşit. Ea n-ar fi trebuit  să înceapă niciodată”, social media a acaparat totul în ultimii douăzeci de ani.

În loc să  faciliteze o utilizare modestă,  într-un un cerc existent deja de contacte – în mare măsură legată de viaţa offline (organizarea unei petreceri aniversare, să spunem) – software-ul din social media a transformat acel cerc de contacte într-un canal de difuzare latent. Dintr-o dată, miliarde de oameni s-au văzut vedete, analişti şi formatori de opinie.(...)

În fapt, aşa cum sugera şi denumirea iniţială, reţelele sociale presupuneau conectare şi nu publicare.

LinkedIn promitea  să faciliteze căutarea de joburi şi business networking-ul prin interconectarea contactelor celor care iţi erau deja contacte. Friendster făcea asta în cazul relaţiilor personale, Facebook pentru colegii de liceu şi aşa mai departe. Ideea de reţele sociale era de interconectare: construind sau adâncind relaţii, în majoritatea cazurilor cu persoane pe care le cunoşteai deja.

Asta s-a schimbat atunci când social networking [interconectarea socială] a devenit social media. În loc de conectare – prin fabricarea de legături latente cu persoane şi organizaţii despre care nu prea ştim mare lucru – social media a oferit platforme cu ajutorul cărora oamenii au putut publica pentru o audienţă cât mai extinsă posibil, mult peste reţeaua contactelor imediate. (...)

Termenii social networking şi social media sunt folosiţi în mod interşanjabil acum, deşi nu ar trebui. Social networking ar trebui să fie un sistem static – un Rolodex-al contactelor, un carneţel cu potenţiali clienţi, un album cu posibile suflete pereche. Social media în schimb, este activă – hiperactivă chiar – împroşcând cu diverse materiale acele reţele de contacte,  în loc să le lase în pace până când este într-adevăr nevoie de ele. (...)

Toxicitatea social media ne face să uităm cu uşurinţă cât de formidabilă ni s-a părut la început această inovaţie. Din 2004 până în 2009, puteai să te alături  Facebook-ului şi toţi cei pe care îi cunoşteai – inclusiv persoane cărora le-ai pierdut urma – erau acolo, gata să se conecteze sau reconecteze. Postările sau fotografiile pe care le vedeam caracterizau viaţa în schimbare a prietenilor mei, nu teorii ale conspiraţiei pe care persoane dezechilibrate le-au partajat cu ei. (...)

Reţelele sociale, odată drumuri latente către posibilele contacte, au devenit magistrale ale conţinutului constant distribuit (...) conectarea nu mai este elementul central.

Această ierarhie a valorilor – să ajungi la cât mai mulţi oameni uşor şi ieftin şi să culegi beneficiile – a devenit tentantă pentru toată lumea; un jurnalist căpătând capital profesional pe Twitter; un tânăr de douăzeci de ani  căutând sponsori pe Instagram; un disident pledându-şi cauza pe YouTube; un insurgent care seamănă germenii rebeliunii pe Facebook; un protagonist porno care încearcă să vândă sex pe OnlyFans; un autointitulat guru încercând să ofere consiliere în mod forțat pe LinkedIn. Social media a arătat că oricine poate ajunge la o audienţă imensă cu costuri mici şi profit mare – iar acest potenţial le-a dat multora impresia că şi merită o asemenea audienţă.

Reversul medaliei este şi el “strălucit”. Pe reţelele de socializare, toţi cred că acea persoană la care au ei acces este datoare să îi asculte.

 Oamenii nu sunt făcuţi să vorbească unul cu altul într-atât de mult. Ei nu ar trebui să aibă atât de multe de spus, n-ar trebui să se aştepte la o aşa de mare audienţă şi de-asemenea, n-ar trebui să-și aroge dreptul la comentarii sau replici acide la orice gând sau concept.

De la a ţi se cere opinia pentru fiecare produs pe care îl cumperi la a crede că orice mesaj pe Twitter sau imagine pe Instagram îţi garantează aprecieri, comentarii sau urmăritori, social media a produs o versiune dezechilbrată şi sociopată a sociabilității umane. (...)

Ceva ar putea totuşi supravieţui focului care va mistui totul: reţeaua de contacte, esenţa lor uitată. Nu a fost o idee proastă folosirea computerelor pentru a ne conecta unii cu alţii ocazional, pentru motive întemeiate şi cu moderaţie (deşi riscul de a ne folosi unii de alţii a existat de la început). Problema derivă din a face asta în permanenţă, aspiraţional, obsesiv, ca stil  de viaţă. (...)

Nu putem transforma  social media în ceva bun, întrucât este ceva funadamental rău, până în fibra ei intimă. Tot ce putem noi face e să sperăm că va dispărea şi să ne aducem şi noi aportul la abandonarea ei.

Citiţi întregul articol AICI:

https://www.theatlantic.com/technology/archive/2022/11/twitter-facebook-social-media-decline/672074/